HISTORY
Grecia antica, istoria unei civilizatii uluitoare
5 perioade cheie din istoria grecilor si modul in care au influentat o intreaga lume
Despre Grecia antica
Te-ai gandit vreodata cum ar arata lumea daca grecii antici nu ar fi existat?
Grecii ne-au dat alfabetul si ne-au invatat sa gandim rational, sa punem intrebari si sa ne folosim de logica pentru a descoperi adevarul; au inventat democratia si procesul de judecata cu jurati; ne-au facut cunostinta cu lumea teatrului si tragediei si au pus bazele medicinei. Acestea sunt doar cateva dintre faptele ce merita punctate, dar lumea moderna datoreaza mult mai mult grecilor.
Hai sa analizam cele mai importante perioade din istoria Greciei antice!
Epoca Bronzului si Cultura Minoica
2900-1150 i.Hr.
In jurul anului 2600 i.Hr. in Insula Creta apare civilizatia minoica, numita dupa legendarul Rege Minos, fiul lui Zeus si al Europei. Minoicii erau oameni educati, artisti, buni negustori si marinari experimentati, iar sistemul lor politic, economic, cultural si social era foarte bine dezvoltat. Au fost si primii din Europa care au folosit un limbaj scris numit Liniar A.
Dupa o perioada de mare prosperitate civilizatia minoica dispare brusc catre sfarsitul secolului al XV-lea i.Hr. Cauzele nu sunt pe deplin cunoscute. Unele dovezi indica eruptia vulcanului din Insula Thira (Santori de azi) si tsunamiul ce l-a precedat ca o posibila cauza.
Pe baza studiilor facute asupra ceramicii si frescelor de la Knossos, cercetatorul grec Spyridon Marinatos a concluzionat ca aceasta catastrofa s-a produs intre 1550-1500 i.Hr. Eruptia ar fi dezlantuit maree uriase ce au pustiit coastele Cretei, iar cutremurul ce a urmat a nimicit si palatele Knossos, Phaistos si Hagia Triada.
Ulterior distrugerii cultura minoica a continuat sa se manifeste o perioada, dar apoi activitatea productiva, forta creatoare si arta au inceput sa paleasca, iar in cele din urma au incetat cu totul.
Alti cercetatori ar fi de parere ca minoicii au fost un popor atacat si pradat de numerosi inamici straini.
Civilizatia miceniana dezvoltata in ultima parte a Epocii Bronzului (1650-1150 i.Hr.) a fost influentata considerabil de predecesorii ei. Palatele, imbracamintea, frescele si sistemul de scriere Liniar B aveau multe similitudini cu cele ale minoicilor. Cel mai bogat oras-stat al lor era Micene. Pe marginea originii sale s-au tesut numeroase povesti si legende. Dupa mitologia greaca, orasul a fost fondat de Perseu – fiul lui Zeus si al Danaei. Semizeul le-ar fi odronat ciclopilor sa cladeasca zidurile cetatii din bucati de piatra atat de grele, incat nici un om sa ne le poata ridica.
Situl arheologic Micene se afla azi la aproximativ 90 km Sud-Vest de Atena, in Argolida, Peloponez.
Era intunecata - Dark Ages
1100-750 i.Hr.
Evenimentul marcant al perioadei este prabusirea civliziatiei miceniene. Aproape toate centrele si palatele importante sunt distruse sau abandonate, cu exceptia Atenei.
Se iau in calcul mai multe variante: invadarea micenienilor de popoare inamice sau, din ultimele cercetari, chiar o seceta prelungita de 300 de ani. In acest context, foametea si saracia ar putea fi cauzele migrarii micenienilor catre Asia Mica.
O alta curiozitate este disparitia completa a sistemului de scriere Liniar B. Nu au ramas nici un fel de dovezi scrise din acea perioada. Mai pe romaneste – am fost lasati in ceata. De fapt de aici vine si numele de “Era Intunecata”.
In jurul anilor 800 i.Hr. grecii antici au preluat, si apoi modificat alfabetul fenician dupa propriul set de reguli. Cele 22 de caractere noi au stat la baza alfabetelor actuale.
Perioada arhaica
750-480 i.Hr.
Este perioada cunoscuta pentru importantele progrese facute in arta, poezie si tehnologie. Tot in aceasta perioada se naste in Grecia antica polisul.
Ce este polisul?
O comunitate restransa si autonoma de greci cu valori si mentalitati asemenatoare. Fiecare astfel de societate avea propriul set de legi si propria armata.
Insa ce lega numeroasele orasele-state a fost identitatea culturala puternica: grecii vorbeau aceeasi limba, desi dialecte usor diferite, au impartasit iubirea pentru literatura si arta si, mai ales, au venerat aceleasi divinitati.
Dintre cele aproximativ 1000 de polisuri existente in Grecia antica, cele mai renumite au fost cetatile rivale Atena si Sparta.
Daca vorbim despre anumite drepturi, fundamentale de altfel, femeia era discriminata neavand drept de vot. Barbatii puteau vota, indiferent de statutul social-economic pe care il aveau.
Interesant, polisul era o societate de tip “fata-in-fata” care insufla cetatenilor valori si principii prin intermediul rusinii. Cei nesupusi erau rusinati si batjocoriti public.
Aceasta este prima si o splendida virtute, egalitatea in fata legilor.
Democratia in Grecia antica
In anul 507 i.Hr., Clistene, cel numit Parintele Democratiei, a introdus un sistem de reforme politice numit demokratia, alcatuit din 3 institutii separate:
- Ekklesia – locul de adunare a cetatenilor atenieni unde se scriau legile si se aproba politica externa
- Boule – 500 de reprezentanti alesi prin tragere la sorti
- Dikasteria – un fel de curte de justitie
Chiar daca prima democratie supravietuieste doar doua secole a fost una dintre cele mai importante contributii aduse lumii moderne de Grecia antica.
Perioada clasica
480-323 i.Hr.
In timpul perioadei clasice, arta, arhitectura, teatrul si filiosofia infloresc.
Parthenonul din Atena este construit intre anii 447 si 432 i.Hr. in epoca de aur a lui Pericle. In interiorul lui, Fidias, cel mai mare sculptor al lumii antice, sculpteaza personal statuia zeitei Athena Parthenos din fildes si aur.
Printreb capodoperele sale se numera si statuia lui Zeus din Olympia – una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
Teatrul in Grecia antica era atat de important, incat unii prizonieri erau eliberati temporar din inchisoare pentru a putea participa la minunatele piese jucate in aer liber. Audientele ajungeau de multe ori si la 15.000-20.000 de oameni.
Existau trei tipuri de piese:
- Tragedia – se incheia cu sfarsitul tragic al unuia dintre personajele principale
- Comedia – o forma de divertisment cu final fericit
- Satira – in care erau “luati peste picior” marii lideri politici ai timpului
Cu peste 120 de piese, Sofocle a fost cel mai faimos dramaturg al secolului al V-lea.
Dintre filosofii greci cel mai cunoscut era Socrate (470-399 i.Hr.) cel care ii provoca pe oameni sa gandeasca, sa puna totul la indoiala. Incuraja discutia, dialogul si argumentarea ca metode principale de descoperire a adevarului. Ideile sale nu erau insa mereu apreciate. Mai ales de politicieni. Este acuzat de influentarea negativa a tinerilor si criticarea religiei, judecat si condamnat la moarte.
Mintile puternice discuta despre idei, mintile mediocre descuta despre intamplari, iar mintile slabe discuta despre oameni.
Razboaiele grecilor
Din punct de vedere politic, perioada clasica a fost una extrem de zbuciumata. O perioada de razboi – mai intai intre greci si Imperiul Persan, iar mai apoi intre puternicele orase Atena si Sparta.
Razboaiele medice sau greco-persane au inceput in anul 499 i.Hr. cand orasele grecesti din Asia Minor au starnit o revolta incercand sa se elibereze de sub stapanirea persana. Au urmat 50 de ani de batalii epice. In anul 480 i.Hr., la Termopile, 300 de spartani condusi de Regele Leonidas impreuna cu alti 4000-5000 de soldati greci au rezistat eroic timp de trei zile in fata impunatoarei armate persane (numarul soldatilor nu se stie cu exactitate, unii istorici vorbesc despre 200.000, altii de aproximativ 60.000).
Cateva luni mai tarziu grecii obtin victoria finala in batalia de la Salamis. Oprirea inamicilor la portile Europei a fost de o importanta extrema in ceea ce priveste dezvoltarea intregii civilizatiei vestice.
Contrat asteptarilor, climatul intern nu era stabil. In anul 431 i.Hr. Atena si Sparta intra in razboi. Istoricul si generalul grec Tucidide descrie in cartea sa, Istoria Razboiului Peloponesiac, atrocitati si violente de nedescris comise de ambele parti: copii omorati, prizonieri torturati si inecati in mare sau, pur si simplu, aruncati in gropi adanci si lasati sa moara de foame si sete.
Razboiului Peloponesiac se incheie in anul 404 i.Hr. cand Atena este fortata sa se predea si Sparta iese triumfatoare.
Conflictele dintre orasele-state au continua si in urmatorii ani. Natiunea era dezbinata. Cel care aducea pacea in tara era Regele Filip al II-lea al Macedoniei. In 338 i.Hr. infiinteaza Liga din Corint, numita si Liga Elena. Era pentru prima data in istorie cand toate polisurile grecesti inafara de Sparta se uneau intr-o singura federatie al carei scop era cucerirea Persiei.
Imperiul Persan era renumit pentru modul in care se impunea in fata celor mici, lipsiti de aparare. Timp de secole intregi persanii au atacat si inrobit orasele si comunitatile elene, in special pe cele din Anatolia.
Filip este asasinat in Octombrie 336 i.Hr. inainte de a-si duce la final maretul plan. Tronul si implicit armata si toata puterea revin fiului sau.
In ciuda faptului ca Alexandru cel Mare a fost incoronat rege la doar 20 de ani, el urma sa devina in scurt timp unul dintre cei mai mari strategi si conducatori militari ai lumii. Se spune ca in cei aproape 13 ani de conducere Alexandru nu a fost invins niciodata.
Rand pe rand, noul lider al Macedoniei isi exindea imperiul, cucerind teritorii in Africa de Nord, Orientul Mijlociu si India. In 334 i.Hr. Alexandru cel Mare decide sa atace Persia – cel mai mare inamic al sau si al grecilor. Dupa 3 ani intregul Orient se afla la picioarele sale inclusiv legendarul oras Babylon. Batalia decisiva s-a dat la Gaugamela in 1 Octombrie 331 i. Hr.
Perioada Elenistica
323-31 i.Hr.
Moartea lui Alexandru cel Mare in 323 i.Hr. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Cum a murit legendarul conducator ramane in continuare un mister. Sunt vehiculate fel si fel de ipoteze, de la malarie si febra tifoida pana la otravire. Cert este ca moare brusc la 33 de ani, lasand in urma lui cel mai vast imperiu multicultural pe care lumea antica il vazuse vreodata.
In lipsa unui testament, puterea este impartita intre cei 4 generali ai lui Alexandru: Lysimachus, Cassander, Ptolemeu I Soter si Seleucus I Nicator.
Ptolemeu I preia Egiptul si stabileste capitala la Alexandria in anul 320 i.Hr. Unul dintre obiectivele lui principale, transformarea Alexandriei intr-un centru cultural si intelectual capabil sa rivalizeze cu Atena, duce la fondarea celei mai mari biblioteci din antichitate.
Biblioteca din Alexandria era un centru de invatare impresionant ce atragea academicieni si savanti din intreaga lume. Ar fi depozitat peste 500.000 de suluri de papirus cu date istorice, matematice si stiintifice si lucrari ale marilor scriitori si ganditori ai antichitatii printre care Homer, Platon si Socrate.
Se spune ca Biblioteca din Alexandria ar fi fost arsa accidental in timpul razboiului civil purtat de Iuliu Cezar in anul 48 i.Hr. Cum a disparut si daca intradevar a fost arsa in intregime este insa greu de spus.
Arhitectura greaca si arta Greciei antice
Arhitectura greaca a influentat profund atat arhitectura Imperiului Roman, cat si arhitectura ultimelor doua decenii. Grecii antici au fost primii care are introdus un sistem de reguli standardizate dupa care isi realizau lucrarile.
Mestesugarii din Grecia antica erau adevarati maestri care urmareau precizia si excelenta in executie. Constructiile lor erau cunoscute pentru coloane inalte, detalii complicate, simetrie, armonie si echilibru.
Existau trei stiluri arhitecturale principale:
Doric
Era raspandit mai ales in Peloponez si in coloniile grecesti din Italia de sud si Sicilia. Avea cele mai simple coloane, groase, de forma conica, mai late in partea de jos si fara decoratiuni la baza.
Templul lui Apollo din Corint si Templul zeitei Aphaia din Egina sunt printre cele mai bine conservate exemplare ale arhitecturii dorice
Ionic
Dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele Marii Egee.
Coloanele sunt zvelte, inalte si se sprijina pe o baza; fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar capiteliul este imodobit cu voluta dubla (decoratiune in forma de spirala)
Fresca este sculptata in relief.
Corintic
Cel mai nou ordin arhitectural.
Particularitatea coloanei corintice este capiteliul imbogatit cu acanta (ornament vegetal).
S-a dezvoltat la sfarsitul perioadei clasice, dar este caracteristic in special pentru perioada elenistica si romana.
Cel mai reprezentativ edificiu arhitectural din Grecia antica a fost templul. Desi a fost adesea perceput ca un loc de venerare al divinitatilor, simbolul lumii antice nu era un lacas de cult precum altarul sau sanctuarul, ci chiar locuinta zeitatii careia i-a fost dedicat.
La inceput templele au fost construite din noroi, caramida si lemn insa dupa anul 650 i.Hr., insiprati intr-o oarecare masura de arhitectura si tehnicile de constructie egiptene, grecii antici au trecut la piatra.
Grecia antica avea pe atunci resurse impresionante de calcar si marmura atat pe continent, cat si in insulele Naxos si Paros. Cu toate acestea, costurile legate de transportul materiilor prime nu era tocmai mic.
Abia dupa sfarsitul razboaielor medice Atena a devenit suficient de bogata, incat Pericle a cerut construirea grandiosului Parthenon din Acropole. Marele general vedea in arta un mijloc de a afirma intaietatea Atenei fata de lumea elena in intregime.
Ansamblul Acropolei este unul dintre cele mai celebre monumente ale Greciei si este alcatuit din patru opere exemplare pentru gloria vesnica a Atenei: Parthenonul, Erechteionul, Propyleele si Templul zeitei Atena-Nike.
In centrul creatiei fiecarui artist statea corpul uman sau, mai bine zis, perfectiunea corpului uman. Uratenia nu intra in canonul estetic al grecilor.
Cele mai intalnite statui erau nudurile masculine numite kouroi. Forma si postura corpului lor era foarte asemanatoare cu cea a statuilor egiptene.
Initial barbatii kouroi erau destul de rigizi (umeri lati, talie ingusta, bratele atarnand pe langa corp, expresia faciala mai degraba terna) dar, pe masura ce grecii antici si-au imbunatatit cunostintele de anatomie umana, aceste opere au inceput sa prinda viata. Spre deosebire de creatiile egiptene, kouroi nu aveau un scop religios, ci erau infatisari plastice ale atletilor pe care elenii ii admirau in competitiile olimpice.
Anatomia statuetei feminine, kore, era ma putin importanta focusul cazand pe faldurile fine ale vesmantului purtat. Minunatele statuete erau simbolul gratiei si veseliei.
Incepand cu perioada clasica, sculptorii si-au perfectionat tehnicile de lucru, fapt care a dus la o reprezentare mult mai autentica a statuilor. Principalele surse de inspiratie au devenit mitologia si religia.
Perioada elenistica a insemnat schimbari majore in estetica. Minunatele opere de arta sculptate erau acum capabile sa transmita emotie privitorului. Energie si putere, senzualitate sau suferinta – toate erau redate aproape perfect. Si marimea a devenit un factor important. In Grecia antica se creau piese din ce in ce mai mari si impozante. Asa s-a ridicat Colosul din Rhodos, statuia zeului soare Helios. Gigantul de peste 30 de metri a fost din pacate distrus in totalitate.
Fidias ocupa un loc de frunte in viata artistica a Atenei. Multe dintre sculpturile antice poarta pecetea influentei sale directe sau indirecte. Cu toate ca Fidias a sculptat o mare parte dintre scenele ce dau unicitate Parthenonului, cea mai renumita opera a sa ramane statuia lui Zeus din Olympia.
