MITHOLOGY
Mitologia greaca, inceputuri si evolutie
Incursiune in religia grecilor antici. Despre obiceiuri si credinte, mituri si creaturi inspaimantatoare.
Despre mitologia greaca
De fapt ce este mitologia? Conform DEX-ului, totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. Adica nimic altceva decat niste povestiri fabuloase. Pentru grecii antici insa mitologia semnifica infinit mai mult. Era insasi religia lor!
Din articolul urmator vei afla cum a aparut si cum s-a manifestat religia in Grecia antica.
Religia in Grecia antica
Grecii erau politeisti. Nu credeau intr-un singur zeu, ci in mai multi zei si zeite care controlau fiecare aspect al vietii lor.
Oamenii se rugau diferitilor zei pentru aceleasi lucruri pentru care ne rugam si noi in ziua de azi: sanatate, protectie, prosperitate, etc. De exemplu femeile casatorite cereau adesea ajutorul zeitei Hera – cea care binecuvanta mamele la nastere si trimitea sotiilor multi urmasi.
Procesul de umanizare a zeilor n-a cunoscut in nicio alta cultura forme atat de evidente precum in religia greaca. Astfel, desi aveau puteri supranaturale, zeii greci nu erau atotputernici. Ba chiar se asemanau in multe privinte cu oamenii. Faceau greseli, se indragosteau si se lasau prada propriilor emotii: teama, furie, gelozie.
De sus, din Olimp, Zeus impunea legile pe tot Pamantul. El era cel care impartea oamenilor fericirea si durerea, binele si raul, viata si moartea. Dar chiar si asa, atat soarta muritorilor, cat si soarta zeilor era in mainile Moirelor, zeitele destinului.
Nici macar Zeus, cel mai puternic zeu din mitologia greaca, nu putea schimba destinul. Cel mai bun exemplu in acest sens este neputinta lui de a-si salva fiul, pe Sarpedon: “… propriul meu fiu, condamnat sa moara din mana fiului lui Menoetius, Patroclus” (Iliada).
Fiecare pamantean datora inceputul vietii sale zeitei Clotho, cea mai tanara dintre moire. Firul tors de aceasta era apoi masurat de sora ei mijlocie – Lahesis care decidea cat de lung și cat de norocos va fi traiul fiecaruia. Ultima, Astropos, era moira care le aducea sfarsitul. Semnul ei distinctiv era foarfecele cu care taia firul vietii.
Cum au aparut miturile grecesti?
La baza miturilor au stat Teogonia lui Hesiod (poem genealogic scris undeva prin anul 700 i.Hr.), Iliada si Odiseea lui Homer (cele mai vechi si importante lucrari ale literaturii grecesti), dar si obiectele ceramice decorate cu personaje fantastice descoperite de arheologi.
Intreaga genealogie descrisa in Teogonia lui Hesiod are un caracter oarecum poetic. Totul s-ar fi nascut din Haos. Intai zeita primordiala Geea (Pamantul), apoi Uranos (Cerul albastru), Ourea (Muntii) si Pontus (Marea). Ii urmeaza cei 12 titani, gigantii ciclopi si hecatonchirii cu 50 de capete.
Originea lumii si nasterea lui Zeus
Se spune ca Uranos guverna peste toti intr-un mod de-a dreptul tiranic si meschin. De teama de a nu fi detronat, Cerul isi inchisese propriii copii in adancurile Pamantului, cauzandu-i Geei dureri intense. Suferinta ei ar fi fost atat de mare, incat cea dintai zeita ajunsese sa-si implore copiii sa-si omoare tatal. Impulsionat de rugamintile mamei sale, Cronos, cel mai mic dintre titani isi castreaza tatal cu o lovitura de secera, punand astfel capat stapanirii lui.
Cronos si sotia lui, Rhea, preiau puterea insa nu pentru mult timp. La fel ca Uranos, si el vedea dusmani si tradatori peste tot. Tiparul se repeta aproape la indigo astfel incat de fiecare data cand zeita Rhea ii facea cate un copil, Cronos inghitea nou-nascutul pe loc. Singurul care reuseste sa scape este Zeus pe care Rhea il ascunde intr-o pestera din Muntii Dicte, Insula Creta.
Dominatia celor doi a fost cunoscuta in mitologia greaca precum Epoca de Aur si a fost o perioada plina de armonie si prosperitate. Oamenii ar fi trait in acele vremuri liberi, fara rautate, violenta, munca sau legi.
Lupta zeilor din Olimp cu titanii
Odata ajuns la maturitate, Zeus de razvrateste impotriva lui Cronos si il obliga pe acesta sa-i regurgiteze pe cei 5 frati ai lui inghititi de mici: Hestia, Demeter, Hera, Hades si Poseidon.
Razboiul ce a urmat intre Titani si Olimpieni pentru dobandirea controlului Cerului este descris de Hesiod intr-un mod de-a dreptul apocaliptic: fulgerele de foc aruncate de Zeus zburau in toate partile, parjolul cuprindea intreg pamantul, vazduhul se cutremura si marile clocoteau.
Dupa 10 ani grei in care balanta nu inclina nici intr-o parte, nici in alta, Zeus ii elibereaza din infern pe gigantii Hecatonchiri cu ajutorul carora ii invinge definitiv pe Titani. O parte dintre ei sunt legati cu lanturi si aruncati in intunecatul Tartar, iar Atlas este plasat la marginea de vest a lumii si pedepsit sa tina vesnic pe umerii bolta cereasca.
Acesta este ultimul episod al Teogoniei.
Mituri grecesti antice si personaje mitologice
Grecii antici erau extrem de intelepti si transmiteau prin intermediul miturilor povestite frumoase lectii de viata. Acestea sunt 3 dintre cele mai cunoscute legende grecesti:
Originea raului pe Pamant: Amfora (Cutia) Pandorei
Unul dintre cele mai cunoscute mituri grecesti este mitul Pandorei. Pandora a fost prima femeie de pe Pamant, modelata din pamant si apa de zeul focului, Hefaistos. Se spune ca “cea plina de daruri” fusese inzestrata cu gratia si farmecul Afroditei, istetimea lui Hermes si talentul de a canta a lui Apollo, dar si cu o curiozitate iesita din comun.
In ciuda frumusetii ravasitoare, faptura creata din dorinta lui Zeus de a se razbuna pe intreaga rasa umana avea sa fie sursa tuturor nenorocirilor din lume.
Pandora este trimisa pe Pamant in dar pentru Epimeteu impreuna cu o amfora ce nu trebuia deschisa sub nici o forma. Doar ca intr-o zi, ramasa singura in palat, Pandora intra in camera sotului ei si ridica usor capacul cutiei. Lumea se umplu pe loc de tristete, boala, nebunie, invidie si multe altele. Doar Speranta ramase blocata pe fundul vasului.
Oamenii care pana in acel moment nu stiau ce inseamna suferinta si chinul, cunosteau astfel pentru prima data disperarea.
Despre egoism si egocentrism: Mitul lui Narcis
Conform legendelor, fiul nimfei Liriope si al zeului Cefiso era nespus de frumos. Fusese inzestrat cu gratia unui zeu grec, dar si cu vanitatea unuia. Nimeni nu era suficient de bun sau atractiv pentru Narcis, nici macar frumoasa nimfa Echo pe care o respingea cu brutalitate.
Infuriata peste masura de egoismul lui Narcis, zeita Afrodita il blestema sa iubeasca cu toata fiinta lui o persoana care sa nu-i impartaseasca niciodata dragostea. Asa ajunge Narcis sa se indragosteasca de propria-i reflexie oglindita in apa limpede a unui izvor.
Se spune ca dragostea de sine ajunsese sa fie atat de mare incat tanarul isi petrecu tot restul zilelor sale singur, in fata izvorului, privindu-si chipul mult iubit.
Termenul de narcisist provine din mitologia greaca. Persoanele narcisiste simt o nevoie covarsitoare de admiratie si, de obicei, o completa lipsa de empatie fata de ceilalti.
Adonis si Afrodita – povestea unei altfel de iubiri
Dupa mitologia greaca, Afrodita, zeita frumusetii, starnea adesea gelozii si pasiuni mistuitoare in randul zeilor.
Toti si-o doreau de sotie, inclusiv Zeus. Insa zeita era nespus de mandra si ii respingea pe toti. Drept pedeapsa, Zeus o casatoreste cu Hefaistos, cel mai urat dintre zei.
Potrivit versiunii homerice, Afrodita isi ura barbatul si il insela ori de cate ori avea ocazia cu zei si muritori deopotriva. Ares, Dyonisos si Poseidon au fost doar cativa dintre amantii zeitei. Singurul pe care l-ar fi iubit insa cu adevarat ar fi fost Adonis, cel despre care se spunea adesea ca ii intrecea in frumusete pe toti oamenii, ba chiar si pe zeul Apollo, cel mai frumos dintre zei.
Mitul Afroditei si a lui Adonis este unul dintre cele mai populare mituri grecesti, asociat frecvent cu moartea si reinvierea, dar si cu dragostea si Erosul.
Se spune ca zeita s-ar fi indragostit atat de tare de iubitul ei muritor incat isi petrecea tot timpul in compania lui, uitand chiar si de inaltul Olimp.
Povestea lor de dragoste avea sa se transforme insa curand intr-o reala tragedie.
In timpul unei partide de vanatoare, Adonis este ranit grav de un mistret si moare in bratele frumoasei zeite.
Induiosat de durerea fara margini a Afroditei, Zeus ii cere zeului Infernului, Hades, sa il lase pe Adonis sa revina pe Pamant jumatate de an, iar cealalata jumatate sa si-o petreaca in imparatia mortilor.
Venus din Milos sau Afrodita din Milos reprezinta una dintre cele mai faimoase sculpturi ale Greciei antice din perioada elenistica. Statuia ce in prezent este expusa in muzeul Luvru din Paris a fost descoperita in 1820 de grecul Yorgos Kentrotas in timp ce sapa terenul gospodariei sale.
Daca este intradevar Venus din Milos statuia Afroditei sau nu, este greu de spus. Unii istorici afirma ferm ca da, altii cred ca femeia sculptata ar fi mai degraba Amphitrite, zeita marii.
Creaturi fantastice din mitologia greaca
Legendele grecesti sunt pline de personaje, monstri si creaturi magice cu puteri dintre cele mai neobisnuite. Cele mai populare sunt:
Cerberul
Cerberul era un caine mastiff gigant cu trei capete ce avea sarcina de a pazi cu strictete poarta Lumii de Dincolo. Odata ce sufletele mortilor treceau raul Styx (granita dintre Infern si Pamant), intoarcerea era imposibila. Teoretic nimeni nu putea intra sau iesi din imparatia lui Hades. Practic au fost cateva exceptii:
- Orfeu adoarme cainele demonic cu sunetul lirei sale fermecate
- Psyche ii distrage atentia cu prajituri
- Enea si Sibila trec pe langa el dupa ce ii dau sa manance miere amestecata cu ierburi ce induc somnul
- Hercule il invinge strangandu-l de gat cu mainile goale
Medusa
Medusa este una dintre cele mai cunoscute si de temut personaje feminine din mitologia greaca. Adesea descrisa drept o creatura inspaimantatoare ce putea pietrifica orice fiinta cu o simpla privire, Medusa nu ar fi fost intotdeauna un monstru.
In Metamorfozele lui Ovidiu, ea este descrisa ca fiind cea mai frumoasa dintre cele 3 surori Gorgone si singura din familie ce era muritoare. Tocmai frumusetea iesita din comun a Medusei ar fi atras furia Athenei.
Conform legendelor, in timpul unei vizite facute zeitei, Poseidon o zareste pe tanara fecioara si o violeaza chiar pe treptele templului. Ofensata de faptul ca templul ei sacru fusese pangarit, Athena le transforma pe Medusa si surorile ei in monstri hidosi cu privirea letala si serpi veninosi in loc de par.
Blestemate pe nedrept, Medusa, Steno si Euryale devin din acel moment nemiloase si razbunatoare, prefacandu-i pe toti barbatii care le treceau pragul casei in stana de piatra.
Legendele despre Medusa sunt strans legate de faptele eroice ale semizeului Perseu. Trimis intr-o misiune aproape imposibila de catre regele Polydictes, Perseu o ucide pe Medusa, decapitand-o cu spada ascutita a zeului Hermes.
Harpiile
Se spune ca harpiile aduceau cu sine furtuni violente si rafale puternice de vant in timpul carora unii oameni dispareau in mod misterios. Victimele erau atacate cu salbaticie, chinuite si apoi duse direct in intunecatul Tartar. De fiecare data cand disparea ceva sau cineva in lumea greaca, de vina erau harpiile.
Infatisarea harpiilor a devenit in timp din ce in ce mai grotesca. Hesiod le descria ca fiind femei inaripate ce zburau incredibil de repede si apareau din senin, iar 200 de ani mai tarziu, Eschylus le vedea total diferit: fara aripi, dar de-a dreptul hidoase, cu corpul complet negru imbracat in haine zdrentuite si murdare.
Scriitorii romani aveau la randul lor propria imagine formata: harpiile ar fi avut corp de pasare si aripi asemanatoare soimilor, unghii lungi si ascutite si fetele palide de foame.
Sirenele
Sunt de departe cele mai captivante creaturi din mitologia greaca, cunoscute pentru modul in care ii ademeneau pe marinari cu glasul lor irezistibil de frumos. Vrajiti de cantecul lor marinarii isi indreptau corabiile catre cele mai periculoase stanci, iar apoi erau ucisi in chinuri groaznice.
Cea mai celebra aparitie a lor este descrisa in Odiseea lui Homer cand Ulise trece pe langa insula Sirenelor in timpul lungului sau drum spre Ithaca. La indemnul vrajitoarei Circe, Ulise isi roaga oamenii sa il lege strans de catarg, iar lor le acopera urechile cu ceara impiedicandu-i astfel sa asculte dulcea cantare.
Scriitori antici s-au contrat de multe ori in legatura cu numarul lor. Unii zic ca au existat 2 sirene, altii 3.
Ce stim cu siguranta este ca perceptia pe care o avem in ziua de azi despre infatisarea fascinantelor creaturi este total diferita de modul in care legendele le-au portretizat.
In versiunea originala sirenele nu erau nici pe departe frumoase si nici nu aveau coada lunga de peste. De fapt erau un hibrid intre femei si pasari cu aripi si gheare lungi.
Furiile sau Eriniile
Alecto, Tisiphone si Megaera, fiicele zeitei noptii Nyx, erau cunoscute in mitologia greaca precum zeitele razbunarii si blestemului. Furiile semanau discordie, ciuma si razboaie intre oameni si persecutau, chiar si dupa moarte, orice persoana care savarsise vreo faradelege. Pedepseau fara mila minciuna si infractiunile comise impotriva zeilor, dar si matracidul si patracidul, fiind considerate ocrotitoarele drepturilor mamelor, tatilor si fratilor mai mari.
Minotaurul
Legenda minotaurului incepe odata cu lupta pentru cucerirea tronului Insulei Creta. Inainte de a ajunge rege, Minos ii cere lui Poseidon sa-i trimita in dar un taur alb ca zapada in semn de sustinere, promitandu-i zeului marii ca va sacrifica apoi animalul in onoarea lui. Cand vede insa frumosul animal iesit din albastrul marii, Minos decide sa-l pastreze, oferindu-i zeului unul dintre taurii lui obisnuiti in schimb.
Infuriat de siretlicurile regelui, Poseidon o face pe sotia lui Minos, Pasiphae, sa se indragosteasca nebuneste de taur.
Rezultatul “idilei” dintre cei doi a fost fabulosul minotaur numit Asterion – o creatura jumatate om, jumatate taur se semana groaza si panica in randul cretanilor.
La porunca regelui Minos, Dedal construieste pentru minotaur un labirint complex din care odata intrat, era imposibil de iesit. An de an, atenienii banuiti de uciderea lui Androgeus erau obligati sa trimita 7 baieti si 7 fecioare pe Insula Creta, ca festin pentru minotaur. In al 3-lea an Tezeu se ofera voluntar sa participe la sacrificiu si omoara monstroasa creatura.
